Ies din garajul lui Zoli si ma las in voia giratoriului spre
Simeria. Cine credea ca gasesc un mecanic duminica in Deva, acolo unde m-a
lasat lantul de transmisie? Stiam ca nu mai tine si luasem kitul nou de la
Zsolt inainte sa plec din Timisoara, „just in case”.
Lantul era dus, s-a slabit tare in cei 100 km pana la Faget
si imi era teama ca se va agata in cricul central si distruge in mers. Joaca
devenea periculoasa. Am dat cateva telefoane pana am fost directionata spre
garajul unor motociclisti pasionati de enduro unde lantul vechi a fost taiat cu
flexul iar cel nou pus cu multa chinuiala pentru ca era continuu si trebuia
demontata bascula.
Ma incapatanasem sa fac o tura de la Timisoara prin Tara
Hategului desi se anuntase vreme instabila in acel weekend din Septembrie, anul
trecut. Nu fac niciodata planuri in functie de vreme vara. In afara cazului in
care afara e potop si sunt anuntate ploi torentiale in toata tara, timp de
cateva zile.
Toate hainele purtate pe motor au fost decolorate de
intemperii. Vant, ploaie, canicula... nu le-am ocolit si nu m-au ocolit. Am
mers mult timp „old school”, fara echipament termic special, costum de ploaie,
fara sa tin cont de temperaturi si prognoze. Mi-a placut sa fiu una cu peisajul
din jurul meu, chiar daca asta se materializeaza uneori in dureri de
articulatii la schimbarile de presiune atmosferica. Cu timpul, am lasat-o mai
moale.
Imi place sa simt totul, pana la durere. Ma face sa ma simt vie. Nu vreau sa ma
protejez excesiv. De moarte nu scapa nimeni in final, oricat de sanatos mancam
si cat de bine ne imbracam cand iesim din casa. Dar ca sa mori impacat, trebuie
sa stii ce gust are viata, in toate detaliile ei...
Spre Simeria vad departari prafuite, nori galbeni de praf.
Vantul isi face mendrele si se joaca printre spitele lui Toothless, incearca sa
imi incline motocicleta si se impleteste in rafale de aer cald, placut,
incercand sa imi faca trasa nesigura. Merg oblic. Nu ma grabesc. Mai am cam 200
km ocoliti pana acasa iar asfaltul bun ma face sa merg intr-un sprint relaxat.
Fac dreapta spre Hateg si admir peisajul care se schimba
dramatic. Muntii din departare sunt invaluiti in nori de furtuna si perdele de
ploaie se trag peste portiuni pe care acum nu le pot distinge. Ma incearca un
sentiment de neliniste in timp ce accelerez. Nu am costumul de ploaie la mine
dar nu ma sperie ploaia. Ma intriga atmosfera intunecata. E un thrill.
Voiam sa vad Cetatea Colt, cea care a inspirat romanul „Castelul
din Carpati” al lui Jules Verne. Am auzit ca e intr-un sat de langa Hateg. La
un moment dat trebuie sa parasesc drumul si sa urc pe jos, pe poteci nemarcate.
Sunt si vipere in zona iar cetatea e darapanata, dar voiam sa o vad.
Intarzierea cu schimbarea lantului si primele picaturi de ploaie ma fac sa ma
razgandesc. Vad indicatorul si ma fortez sa merg mai departe.
Imaginea pe care o am despre Hateg in ziua respectiva are
culoare cenusiu inchis, pictata de lumini de faruri sclipind printre picaturile
de ploaie pe care mi le arunca parprizul lui Toothless in viziera.
Ploaia
torentiala isi croieste usor drum prin straturile de sub jacheta mea de textil
care nu e waterproof. Blugii sunt uzi deja iar degetele de la picioare inoata in
acvariul din ghete. Zambesc in sinea mea. Apa e calda si se va usca dupa ce ies
din norul de ploaie. Departarile sunt sparte de raze de Soare, sulitand din
albastrul incruntat al departarilor.
Motivul pentru care imi amintesc despre ziua aceea atat de
clar – nu voi uita cum acceleram cu infrigurare spre Otelul Rosu cand Soarele
dadea deja semne ca o ia spre culcare, sperand sa ies de sub norul de ploaie...
Nu am reusit, m-a plouat torential pana acasa. 150 km, la jumatatea lui
Septembrie, uda fleasca (dupa lasarea noptii nu a mai fost placut). Partea cea
mai faina e ca spartura de nori ramanea mereu in fata mea, ca o promisiune,
niciodata implinita.
Cand te incapatanezi sa fii optimist, la un moment dat tot
se intampla neprevazutul. Nu avem puterea sa schimbam starea vremii. Dar cred
ca avem puterea sa decidem daca asta ne va schimba starea interioara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu