Ganduri de la gura sobei...

Se apropie Sarbatorile si nu mai pot povesti despre motoare... in special cand Toothless doarme de atat de mult timp in garaj. Temperaturile  scazute nu sunt neaparat cea mai mare problema. Faptul ca are episoade cand nu porneste sau moare in mers ma deprima...

Dragonul meu calator are nevoie de o schimbare. De un upgrade. De ceva stabilitate. E o nomada, se plimba aiurea din loc in loc si nu a gasit inca un loc caruia sa ii spuna „acasa”.  Intotdeauna se trezeste cineva ca e deranjat de locul/modul in care e parcata. Mai demult, pe plaiuri vestice, am avut placerea sa citesc si o amenintare cu bataia din partea unui biker deranjat optic de pozitia lui Toothless (culmea, in parcarea de motociclete a firmei)...

E imposibil sa nu incomodezi pe cineva, la un moment dat. Cu prezenta, cu parcarea motocicletei, cu un cuvant care pica stramb... copil fiind, ai adapostul parintilor. Ca adult, te descurci cum poti. Chiar si atunci cand nu.

Fuga nu e o solutie, desi devenise filosofia mea de viata. Te sui pe motor si problemele nu dispar. Se dizolva in albastrul departarilor ca o pictura naiva in acuarela, da. Nu se evapora, devin „baza” pe care construiesti peisajul. Kilometrii zboara sub tine si te pierzi in peisaj ca o picatura din valurile unei mari infinite... lin si poetic pana te izbesti de coltul ascutit al unei  frunze care zboara pe langa tine dintr-un crampei de gand.

Nelinistile, copiii aceia flamanzi care te pandesc pititi in frunzele care fosnesc in goana ghidonului. 

Regretele pasarilor care taie cerul torid de vara care atarna asupra ta ca un clopot greu de sticla. 

Nepasarea tacuta a muntilor pe langa care curge Dunarea, ca un cantec uitat de leagan...

Lumea e croita in fapt dupa sufletul omului. Ploaia poate aduce bucurie si durere deopotriva, iar picaturile sagetate in parbrizul tourerului sunt anticipatie si singuratate. Iar cunoasterea acestui fapt m-a transformat intr-o fiinta enervant de muta, cu o ploaie de ganduri nerostite care se aduna lenese in balti, ca potopul de la facerea lumii cand Pangaeea isi ridica timid tarmurile deasupra intinderii nesfarsite.

Sarbatorile se apropie si Toothless e singura si trista in garaj, vara e un vis indepartat iar primavara care vine – o himera. Un alt exercitiu de rabdare, cu mine, cu zilele din calendar, cu anii care trec in goana si ne ingenuncheaza pe virajele vietii...

Craciunul are sens numai atunci cand e petrecut alaturi de cei dragi - ceea ce le doresc si Luminatiilor Voastre!

Hai cu "melodia din casca", pe multe drumuri, in multe povesti: https://www.youtube.com/watch?v=M6kv3wYgOh0