miercuri, 17 februarie 2016

Singura prin Europa: Ziua 5 - Munchen

Zbarnaitul alarmei de la telefonul Iulianei ma trezeste dintr-un somn agitat, cu vise ciudate. Ma rasucesc intre cearsafurile subtiri in timp ce ea cauta buimaca telefonul sa il opreasca. Imi amintesc unde sunt si ce problema am.

Ne trezim si ne impleticim prin casa, mic dejun si se pregateste sa plece la serviciu. Eu incep sa dau telefoane. Sun la cateva magazine si apoi la o reprezentanta Honda. Aceeasi placa - nu au pe stoc, pot comanda, vine intre 2 si 8 zile... Ma inteleg cu ei intr-o engleza-germana amestecata pentru ca nu stiu denumirile tehnice in germana. "Das Kette" e de negasit". Insist si ii rog, le explic ca sunt intr-o tura prin Europa si nu pot astepta atat. Am zilele calculate, trebuie sa ma intorc. 

In cele din urma, cineva se milostiveste de mine si imi indica o reprezentanta Honda dintr-o localitate la 40 km de Munchen, Mototreff Balog. Ii sun si le spun ce vreau si parola - cine i-a recomandat. Da, vor avea lantul a doua zi dimineata. In aceeasi germano-engleza, niste litere imi suna ciudat si le repet ce vreau, desi nu are logica. "Aaa, lant de CBF? Intelesesem de CBR. Lant de CBF avem pe stoc, veniti azi la ora 14 si il schimbam." 

Ziua mea se lumineaza brusc, cu precizie nemteasca. Genul meu preferat de oameni, orientati pe rezolvarea problemelor, fara discutii multe si inutile. 

 
Imi propun sa imi iau o marja de timp de 2h pana acolo, avand in vedere experienta din seara trecuta cu "road works". Si nu gresesc - parcurg cei 40 km in 1h jumate, dupa nenumarate recalculari de ruta, iesiri aiurea de pe autostrada, cu un GPS aproape ametit si rabdarea mea pusa la grea incercare. Nu am vazut nicaieri atatea lucrari si datorita acestui fapt, Munchenul isi pierde mult din atractivitate pentru mine. 

Sunt nerabdatoare sa imi continui traseul dar si foarte bucuroasa ca reusesc sa imi rezolv problema intr-o singura zi. E insistenta aceea de a intra pe gaura cheii atunci cand ti se inchide o usa in nas - mi se pare vitala atunci cand pleci la drum lung. Vointa de a continua trebuie sa fie mai puternica decat cel mai performant GPS.

Service-ul este impecabil. Mecanicul imi explica printr-un gest explicit ca lantul e "kaputt". Nu stau la discutii. "Distractia" ma costa 350 Euro, din care 200 doar manopera. Mereu e bine sa ai o rezerva suplimentara de bani. Si de timp. Experientele anterioare imi arata ca nu e bine sa planifici o calatorie la zi si minut, trebuie sa lasi spatiu pentru neprevazut. Iar o lege nescrisa spune ca fix ceea ce nu ai reusit sa verifici la timp inainte de plecare si ti-a ramas ca un cui in minte, va ceda pe parcursul drumului. Indubitabil.


In timp ce astept, admir o Honda CBF 1000 F nou-nouta si visez cu ochii deschisi ca ar putea fi viitoarea mea motocicleta. Pretul imi taie un pic aripile dar se spune ca "daca visele tale nu te sperie un pic, inseamna ca nu sunt suficient de mari".


Lantul nou, deja uns din fabrica si reglat cu precizie milimetrica, scoate un sunet incredibil de smooth. Nu stiu daca e efectul placebo dar motocicleta pare mult mai stabila in mers. Nu ma mai intereseaza de cate ori ma invartesc pe la periferia Munchenului pana nimeresc inapoi (desi la un moment dat caldura de ora 15 in plina jungla de beton si asfalt devenise insuportabila). Sunt atat de fericita sa ma joc cu Toothless-ul readus la legendara lui conditie de cal de povara pe care ma pot baza... Alte femei se bucura cand merg la shopping si isi cumpara haine/pantofi pentru ele. Sunt defecta. Si ranjesc larg in casca.


O astept pe Iuliana sa vina de la serviciu si sa iesim in oras. Alege un barulet preferat dintr-o suburbie cocheta si mergem cu autobuzul. As fi dus-o calare dar nu am o casca in plus. Discutam despre o gramada de lucruri si imi dau seama cat timp a trecut si cat de mult ne-am schimbat - ca oameni, ca perceptii... Ne simtim bine.


Subiectul fierbinte al acelei perioade era criza migrantilor din Europa. Foarte multi in Germania. Iuliana era de acord cu asta, spunea ca trebuie sa dam dovada de umanitate. Eu eram un pic sceptica cu privire la integrarea unor oameni dintr-o cultura atat de diferita, si impactul asupra locuitorilor nativi. Imi plac mult oamenii cu care pot dezbate puncte de vedere diferite, cu argumente, fara ca cineva sa incerce cu obstinatie sa il convinga pe celalalt ca punctul lui de vedere este cel valid. Dansul ideilor e unul elegant, iar consideratia fata de parerile interlocutorului ar trebui sa fie temelia oricarei prietenii solide. 


Ne intoarcem acasa dupa doua cocktailuri adevarate, povestind. Iuliana va pleca iar la serviciu maine dimineata, iar eu voi continua drumul spre Elvetia. Sunt inca "in grafic" cu timpul. Ground control to Major Tom... ne descurcam.

2 comentarii:

  1. Nu știu cum ți-o fi fost ție, atunci, în toiul călătoriei, dar de cînd am citit cît ai plătit pe manoperă nu pot să-mi scot din cap suma, care mi se pare imensă, aș zice departe de orice urmă de bun simț.
    Călător fiind, am observat că atunci cînd am avut o problemă, fie m-am lovit de oameni care mi-au dat tot ce am avut nevoie fără ezitare și fără să-mi ceară bani sau din contră, am găsit oameni care simțindu-mă la ananghie m-au tapat corespunzător. Cred că ai fost în situația întîlnirii cu o persoană din a doua categorie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un service de reprezentanta e unul dintre locurile din care cu siguranta nu te astepti sa scapi prea ieftin... nu am avut timp sa mai caut ceva mai user-friendly, eram in criza de timp. Dar am inteles ca asta e tariful "standard" pentru manopera. Germania e Germania. :)

    RăspundețiȘtergere