Sens pentru “acasă”

Oricât de mult ne dorim să ne pierdem în cele patru zări, avem nevoie și de un loc la care să ne putem întoarce. Un loc care să dea sens plecărilor.

Avem nevoie de sunetul mașinii de spălat, de mirosul de mâncare gătită, să ștergem praful și să dăm cu aspiratorul în timp ce ne frământăm gândurile și le lăsăm în cuptor la foc mic. 45 de minute.

După ce punem casa în ordine și ne dăm suficient cu capul de pereții amintirilor dintre cei patru pereți, după ce am citit o carte bună, am ascultat o muzică preferată și ne-am permis confortul de a nu face mare lucru, decidem să plecăm, să ne facem ordine și pe raftul gândurilor.

Dar să știm că ne vom întoarce, că vom regăsi cactușii crescuți mai mari, șoricelul dormind în colivia timpului trecut, cărțile în aceeași ordine în bibliotecă, aragazul așteptând dansul flamei albastre și mirosul vesel de castane coapte, de cearșafuri proaspăt scoase din mașina de spălat...

Vii de pe drum obosit, cu ochii răvășiți de albastrul depărtărilor și împietriți de curgerea asfaltului cenușiu, cu hainele prăfuite, sufletul ca o sălbăticiune înfometată. Și te înduioșează să ajungi acasă, în ordinea firească a unui Univers care te așteaptă mereu, neschimbat. De fiecare dată.